E-o carte luata de sub perna;in forma bruta in care m-am trezit sa astern fiecare idee,fiecare val de mare nehotarata,temandu-ma de fiecare data sa nu iasa un jurnal fragmetat,inainte de toate,sa nu iasa un jurnal.Sa aiba ceva dintr-o marturie asupra a ceea ce a fost,dar una care sa faca predictii si sa psihanalizeze,cuminte,ce din mine de acum e ceva ce a fost,a existat printr-o intamplare sau s-a creat din oglinzile celorlalti
Marturiile care compun naratiunea maladiva a lui Sartre in "Cuvintele" au gasit si au umplut niste goluri care ma nedumereau-e fascinanta obiectivizarea fata de copilul pe care il descrie,dedublarea de fiinta mica ce fusese el,pe care o imbraca in haine naucitoare.Arata o ura resemnata fata de cel ce intra in jocul straniu al bunicului bolnav (fizic) care-i dadea atentie.Recunoaste calm,senin,ca se bucura de trecerea anilor,ca multumeste pentru metamorfoza,ca il sperie penibilitatea acelor ani.
(....)
Sunt convinsa ca literatura (sau ceva care aspira la acest statut) nu se scrie la cafea,sau pentru gustul ei,dupa o carte sau un film bun ca sa recreezi ce ti-a transmis;dar cred ca toate aceste lucruri ne transmit o lumina pe care o reflectam in ceea ce facem si care trecand prin noi,ia ceva de-al nostru si o particica din lumina o pastram undeva,inauntru,pentru a ne compune din fiecare fascicul.De aceea,de fiecare data cand mi-l imaginez pe Sartre, radiaza.
E-o carte ce se tine sub perna;pentru ca, din lumina mea si a voastra,sa recream optica.
16 decembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu