Literatura falsei libertati

Mi-au picat in mana carti bune, mi-au picat in mana carti proaste.Ce a fost insa mai greu- sa dau verdictul dupa niste considerente independente de placerea mea personala.Dupa niste norme,adica.Am stat si am gandit(dupa ce am citit) si i-am prins din urma pe cei care-si pun de o buna perioada intrebarea "asta (mai) e literatura?".

Mi-am dat seama ca nu e drept-literatura a suferit niste schimbari,zic eu,bune.Ca sa existe un progres,trebuie sa existe o schimbare,chiar si cea mai mica(indiferent daca e buna sau rea!) ca lucrurile sa se indrepte intr-o directie.

Intr-adevar,raportat la Literatura predata in institutii de profil, lucrurile par putin pe contrasens.Din punct de vedere al studierii literaturii de pana acum,se facea o distinctie clara intre literatura si societate si intre istoriile celor doua(nu o izolare,ci o ierarhizare)*.Ceea ce acum nu se mai poate face.Literatura de acum traieste prin societate, de la noul basm(vezi Cartarescu) la SF si nu mai poate fi despartita de ea.

Nu toate lucrurile se limiteaza insa la impartirea bine-rau, corect -prost.Frumosul e un concept mult mai permisiv si mai potrivit pentru ce se scrie acum.si se ci citeste,zic eu. Nu neaparat pentru ca toti gasim ca e frumos,macar de dragul contactului cu lumea asta interpretativa.

Ajungand insa la viziunea mea despre cartile proaste, toate au in comun tendinta nejustificata a vulgarului,a obscenului, a degetului bagat in fund si dupa in ochii celui care citeste.

Scrisese un baiat(destept) despre limita incadrarii in obscen in film;spunea ca"daca vezi scena fara cadrul respectiv,atunci nu e necesara".Cu alte cuvinte,sa crezi intr-o idee,indiferent de natura ei,si abia atunci s-o duci la capat.

In ultima vreme,parca a fost un facut sa-mi pice-n mana fel si fel,cu plusurile si minusurile lor,si se vor materializa in cele ce urmeaza:

• Fuck the cool,spune-mi o poveste a lui Costi Rogozanu; unele vulgaritati carora nu le-am vazut sensul,poate e deformatie profesionala (e jurnalist),cert e ca nu m-a interesat prea tare aici.A avut ceva cu care am fost pe feeling,o structura foarte foarte indrazneata si wise,desi redundanta la prima vedere,o corespondenta moderna si tehnologica a metodei pluriperspectiviste.Like.
• Un roman francez a lui Frederic Beigbeder; recunosc,am o problema cu autobiografiile.au o tendinta spre patetic evidenta si pentru un orb (asta daca nu te cheama Sartre si probabil inca multi pe care ii neglijez acum); combinata cu un limbaj vulgar nejustificat,o face tocmai buna de pus in soba.Alt lucru care m-a deranjat teribil sunt nenumaratele pana la enervantele trimiteri la alte opere din alte domenii;inteleg ca vrea o corespondenta intre arte,dar nu obtine decat plictisitoarea comparatie, folosita pana la Dumnezeu, "x ca un y care Z.."Si ridica si niste semne de intrebare cu privire la personalitatea lui artistica in momentul in care cel putin jumate din fila reprezinta astfel de corespondente.Daca te poti defini numai prin ceilalti si munca lor,e o problema.

• Luni de fiere a lui Pascal Bruckner; in sfarsit o capodopera,care-si justifica pana la ultimul cuvant limbajul folosit,cu cap si acolo unde trebuie. Pe scurt,romanul al carui personaj principal este Rebecca (ar putea intra cu usurinta in randul femeilor fascinante din literatura!) este un personaj cu o sexualite deosebit de puternica care sta la baza unui joc narativ impresionant,desfasurat intr-un spatiu inchis,constand intr-o intoarcere in trecutul necenzurat al unui cuplu-ei fiind,pe rand,si naratorii. Scrisa in anii '80,bate orice rebeliune obscena cu aspiratii literare care infunda acum rafturile.

Off-topic,Pascal Bruckner surprinde in fiecare carte.Am citit aproape tot ce-a scris ("Palatul chelfanelii" si "Copilul divin" sunt si ele niste masterpiece-uri,dar intr-o alta directie);ceea ce ma bucura este ca se vede ca sunt scrise de acelasi autor;are acelasi nerv in toate si o personalitate literara puternica si inteligenta in toate sensurile in care trebuie sa-l duca capul pe un scriitor.

Ca sa incetam sa mai iesim din scoala niste limitati (n-am sa uit cum,la o piesa de teatru, toata sala a ras la schimbul de replici :"-A terminat filologia." -"Dumnezeu sa-l ierte!") ar trebui sa incetam sa-i consideram pe sifiliticii intregitori de neam mari poeti internationali,de o valoare inestimabila si pe toti cei ce-au nimerit stiloul dupa 90,hai 2000,niste paria din start.

*Tynianov,1927, op cit Tzvetan Todorov "Dictionnaire enciclopedique des sciences du langage".