Insomnia

Nu pot sa dorm.

Nu pot sa scriu decît despre tine,cu mâna ta.Probabil e felul meu de a te păstra înaintea ochilor,ca pe un perete pe care schiază gândurile noastre de iarnă.

Ieri a fost cat de cat frumos.Am avut ocazia sa zdrangan o chitara,dar am inapoiat-o dezamagita proprietarului dupa primele acorduri.Suna oribil.Un instrument muzical sau stiloul unui scriitor sunt ca instruentele de scamatorie,care par miraculoase in mainile magicianului,dar grupate in cutia lor,unde le poti pipai si manui in voie,nu fac nici doua parale,si oricat de putini bani ai fi dat pe ele,tot te simti pacalit,de vreme ce iscusinta scamatorului nu zace si ea in cutie.Mi-a spus ca poate sa ma invete,daca vreau.Nu,nu,n-are rost.

Ieri parca a fost vacanta.Am ras,am chiulit in cismigiu,si printre valurile de fum de tigara ce ma inundau abia daca-mi aduc aminte despre ce am vorbit.oricum,ne-am invartit in jurul vacantei pe care inca nu vrem s-o lasam sa plece.Absint,narghilea,greci,mare,cluburi,paturica,wist in parc,pedepse.

Ajung acasa.aproape uitasem cat de fericita eram cand gaseam casa goala,cand imi aruncam pantofii,hainele,ghiozdanul cat coloooo si sa ma trantesc in pat.Another thing I've lost.

Dupa ce scot fiara afara si am parte de o gluma de cacat,ma trezesc cu ai mei si cu Maria.Dupa formalitatile de rigoare,ne asezam la masa.Nu cred ca am retinut ceva din tot ce s-a vorbit in timpul cinei.Pentru mine,nu existau cei adunati in jurul mesei,ii priveam si ii ascultam,cu toata aparenta mea distractie,cuprinzandu-i intr-o imbratisare de caractatita.Ii urasc,cu o pasiune amanuntita si necrutatoare.Putin si pe M.Calmul ei,buna dispozitie,libertatea nemarginita,ma jignesc cum ii jignesc pe cei bolnavi sanatatea vadita a celor teferi.Si,totusi,am plecat ultima de la masa,am ajutat-o pe mama sa stranga si mi-am sorbit otrava pana in ultima clipa.
Mai tarziu,m-am asezat in pat langa Maria.M-am cufundat in asternuturile moi,in perna pufoasa,pe care mama nu mi le-ar fi dat mie niciodata,pe motiv ca sunt ''pentru oaspeti''.Oare,daca i-as vizita mai rar,as avea parte de acelasi tratament?
M-a intrebat cum mi se pare viata de liceu,de ce sunt asa obosita,bla bla.Inca un om care pare sa nu inteleaga ca,pentru putinele lucruri de care imi pasa chiar ma zbat.Am inceput s-o intreb si eu si n-am putut sa nu observ dibacia cu care ma invartea fix pe langa subiecte.Avea o arta innascuta de a nu raspunde la intrebari prin elementul vital pe care-l vanau,ci prin floricele de hartie japoneza care infloresc intr-un pahar,sub ochii celui care a pus in apa samanta de hartie.La randul meu,ii impartaseam,raspunzandu-i,tablouri vazute de mine,dar exterioare mie.
Mi-e prea lene sa mai scriu si chiar nu mai e nimic de zis..