dumnezeul de atunci era totem la gatul sinelui meu.
In lipsa de Adam, m-am nascut din "poate".
A doua zi, a inceput sa ploua peste reflexia mea
sau peste cel mai apropiat lucru care ma poate reflecta.
Ca sa invat verbul "a sti",
sarind in pas adaugat peste zilele in care m-as plictisi
am tors,tesut, lucrat si urzit
minciuni de pus la fermentat.
Au ajuns vin si-am plecat apoi
spre ziua intai, a doua, a saptea dintr-o numaratoare de oi.
Somn usor noua,
te legan la gatul sinelui meu,
prea sec si vid pentru un dumnezeu
si-asteptam din nou sa ploua.
2 comentarii:
interesant articolul imi place cum scrii.. original
u blog bun am citit cateva postari cu multa placere
Trimiteți un comentariu