Nerostitele

la ce m-am gandit pe 11 aprilie 2011, seara

2011-06-23T15:10:00.003+03:00

Inainte de toate, nu a fost nici oul,nici gaina, nici dumnezeu;

dumnezeul de atunci era totem la gatul sinelui meu.

In lipsa de Adam, m-am nascut din "poate".

A doua zi, a inceput sa ploua peste reflexia mea

sau peste cel mai apropiat lucru care ma poate reflecta.

Ca sa invat verbul "a sti",

sarind in pas adaugat peste zilele in care m-as plictisi

am tors,tesut, lucrat si urzit

minciuni de pus la fermentat.

Au ajuns vin si-am plecat apoi

spre ziua intai, a doua, a saptea dintr-o numaratoare de oi.

Somn usor noua,

te legan la gatul sinelui meu,

prea sec si vid pentru un dumnezeu

si-asteptam din nou sa ploua.

2011-01-30T22:47:00.002+02:00

Precum apa, ne insusim conturul stabil al unui cadru stabil, ne lovim de stanci si spalam pe altii murdarindu-ne; precum apa, prindem contur si in causul mainilor care parca vor sa ne protejeze. dar apa e facuta sa curga, si eu parca m-as face iaz, undeva unde e plin de lumina. ce daca nimeni nu vrea sa bea apa statuta, nu vreau sa susur de dragul celor carora le e doar si mereu sete, nu vreau sa spal maini si nu pot, pentru ca ar ramane pe degete alge moarte, asfixiate.Nu vreau sa curg, vreau sa stau o vreme intr-un loc si sa imbratisez ostentativ epave,sa nu le mai ascund in mine, vreau sa stau intr-un loc luminos o vreme si sa fiu oaza intangibila, apa nepotabila, fata morgana pentru beti.

Cuvant inainte

2011-01-09T16:44:00.003+02:00

-pentru un potop ce stiu sigur ca vine mereu dupa-

E-o carte luata de sub perna;in forma bruta in care m-am trezit sa astern fiecare idee,fiecare val de mare nehotarata,temandu-ma de fiecare data sa nu iasa un jurnal fragmetat,inainte de toate,sa nu iasa un jurnal.Sa aiba ceva dintr-o marturie asupra a ceea ce a fost,dar una care sa faca predictii si sa psihanalizeze,cuminte,ce din mine de acum e ceva ce a fost,a existat printr-o intamplare sau s-a creat din oglinzile celorlalti

Marturiile care compun naratiunea maladiva a lui Sartre in "Cuvintele" au gasit si au umplut niste goluri care ma nedumereau-e fascinanta obiectivizarea fata de copilul pe care il descrie,dedublarea de fiinta mica ce fusese el,pe care o imbraca in haine naucitoare.Arata o ura resemnata fata de cel ce intra in jocul straniu al bunicului bolnav (fizic) care-i dadea atentie.Recunoaste calm,senin,ca se bucura de trecerea anilor,ca multumeste pentru metamorfoza,ca il sperie penibilitatea acelor ani.

(....)

Sunt convinsa ca literatura (sau ceva care aspira la acest statut) nu se scrie la cafea,sau pentru gustul ei,dupa o carte sau un film bun ca sa recreezi ce ti-a transmis;dar cred ca toate aceste lucruri ne transmit o lumina pe care o reflectam in ceea ce facem si care trecand prin noi,ia ceva de-al nostru si o particica din lumina o pastram undeva,inauntru,pentru a ne compune din fiecare fascicul.De aceea,de fiecare data cand mi-l imaginez pe Sartre, radiaza.

E-o carte ce se tine sub perna;pentru ca, din lumina mea si a voastra,sa recream optica.

16 decembrie 2010

Literatura falsei libertati

2010-11-09T19:24:00.004+02:00

Mi-au picat in mana carti bune, mi-au picat in mana carti proaste.Ce a fost insa mai greu- sa dau verdictul dupa niste considerente independente de placerea mea personala.Dupa niste norme,adica.Am stat si am gandit(dupa ce am citit) si i-am prins din urma pe cei care-si pun de o buna perioada intrebarea "asta (mai) e literatura?".

Mi-am dat seama ca nu e drept-literatura a suferit niste schimbari,zic eu,bune.Ca sa existe un progres,trebuie sa existe o schimbare,chiar si cea mai mica(indiferent daca e buna sau rea!) ca lucrurile sa se indrepte intr-o directie.

Intr-adevar,raportat la Literatura predata in institutii de profil, lucrurile par putin pe contrasens.Din punct de vedere al studierii literaturii de pana acum,se facea o distinctie clara intre literatura si societate si intre istoriile celor doua(nu o izolare,ci o ierarhizare)*.Ceea ce acum nu se mai poate face.Literatura de acum traieste prin societate, de la noul basm(vezi Cartarescu) la SF si nu mai poate fi despartita de ea.

Nu toate lucrurile se limiteaza insa la impartirea bine-rau, corect -prost.Frumosul e un concept mult mai permisiv si mai potrivit pentru ce se scrie acum.si se ci citeste,zic eu. Nu neaparat pentru ca toti gasim ca e frumos,macar de dragul contactului cu lumea asta interpretativa.

Ajungand insa la viziunea mea despre cartile proaste, toate au in comun tendinta nejustificata a vulgarului,a obscenului, a degetului bagat in fund si dupa in ochii celui care citeste.

Scrisese un baiat(destept) despre limita incadrarii in obscen in film;spunea ca"daca vezi scena fara cadrul respectiv,atunci nu e necesara".Cu alte cuvinte,sa crezi intr-o idee,indiferent de natura ei,si abia atunci s-o duci la capat.

In ultima vreme,parca a fost un facut sa-mi pice-n mana fel si fel,cu plusurile si minusurile lor,si se vor materializa in cele ce urmeaza:

Fuck the cool,spune-mi o poveste a lui Costi Rogozanu; unele vulgaritati carora nu le-am vazut sensul,poate e deformatie profesionala (e jurnalist),cert e ca nu m-a interesat prea tare aici.A avut ceva cu care am fost pe feeling,o structura foarte foarte indrazneata si wise,desi redundanta la prima vedere,o corespondenta moderna si tehnologica a metodei pluriperspectiviste.Like.
Un roman francez a lui Frederic Beigbeder; recunosc,am o problema cu autobiografiile.au o tendinta spre patetic evidenta si pentru un orb (asta daca nu te cheama Sartre si probabil inca multi pe care ii neglijez acum); combinata cu un limbaj vulgar nejustificat,o face tocmai buna de pus in soba.Alt lucru care m-a deranjat teribil sunt nenumaratele pana la enervantele trimiteri la alte opere din alte domenii;inteleg ca vrea o corespondenta intre arte,dar nu obtine decat plictisitoarea comparatie, folosita pana la Dumnezeu, "x ca un y care Z.."Si ridica si niste semne de intrebare cu privire la personalitatea lui artistica in momentul in care cel putin jumate din fila reprezinta astfel de corespondente.Daca te poti defini numai prin ceilalti si munca lor,e o problema.

Luni de fiere a lui Pascal Bruckner; in sfarsit o capodopera,care-si justifica pana la ultimul cuvant limbajul folosit,cu cap si acolo unde trebuie. Pe scurt,romanul al carui personaj principal este Rebecca (ar putea intra cu usurinta in randul femeilor fascinante din literatura!) este un personaj cu o sexualite deosebit de puternica care sta la baza unui joc narativ impresionant,desfasurat intr-un spatiu inchis,constand intr-o intoarcere in trecutul necenzurat al unui cuplu-ei fiind,pe rand,si naratorii. Scrisa in anii '80,bate orice rebeliune obscena cu aspiratii literare care infunda acum rafturile.

Off-topic,Pascal Bruckner surprinde in fiecare carte.Am citit aproape tot ce-a scris ("Palatul chelfanelii" si "Copilul divin" sunt si ele niste masterpiece-uri,dar intr-o alta directie);ceea ce ma bucura este ca se vede ca sunt scrise de acelasi autor;are acelasi nerv in toate si o personalitate literara puternica si inteligenta in toate sensurile in care trebuie sa-l duca capul pe un scriitor.

Ca sa incetam sa mai iesim din scoala niste limitati (n-am sa uit cum,la o piesa de teatru, toata sala a ras la schimbul de replici :"-A terminat filologia." -"Dumnezeu sa-l ierte!") ar trebui sa incetam sa-i consideram pe sifiliticii intregitori de neam mari poeti internationali,de o valoare inestimabila si pe toti cei ce-au nimerit stiloul dupa 90,hai 2000,niste paria din start.

*Tynianov,1927, op cit Tzvetan Todorov "Dictionnaire enciclopedique des sciences du langage".

Requiem

2010-10-20T21:04:00.002+03:00

Si daca exista un dumnezeu care are grija de noi, eu nu ma inchin lui si nici nu il iubesc, pentru ca nu-l cred si pentru ca loveste si smulge din mijlocul nostru, atat de crud incat te doare si amintirea, dar si apropierea.

Intr- un an, au plecat dintre noi o colega si doi domni profesori..tineri, exceptionali, Oameni.

Ne zdruncina, in egoismul nostru, teama de moarte si durerea pentru cei ce pleaca. Niste Oameni deosebiti, care isi gasesc linistea departe de aici, insa aproape mereu de cei ce i-au iubit si continua sa-i iubeasca,acum indurerat.

Gandim cu inima,cum zic mereu; si gandim,cu drag si dor, la ei.

Fie ca acolo sa gaseasca pace si tot ce e mai bun pentru sufletele lor.

2010-09-20T20:29:00.003+03:00

2010-08-24T23:21:00.002+03:00

''Şi-ai să mă uiţi - Că prea departe Şi prea pentru mult timp porneşti! Şi-am să te uit - Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.'

Cand oamenii se schimba,se va petrece o inmormantare cu data nedefinita;dar tu singur trebuie sa arunci fiecare mana de pamant peste ei si sa-l pastrezi sub unghii.

2010-07-07T22:31:00.004+03:00

Aproape demult,imi placea sa ma plimb singura.Mergeam foarte repede,ca si acum.In cateva ore,cel mult,eram acasa.Mi se parea mai mult decat firesc,pentru ca nu ma strigase nimeni niciodata la joaca.

Inca ma bucur de timpul,din ce in ce mai putin,pe care il petrec singura.Iar paradoxal,in timpul petrecut cu Oamenii,incerc sa le fac lor cat mai mult pe plac,cat mai mult si mai mult.Cunosc putini Oameni.

Mereu am avut sentimentul ca de la mine catre Ceilalti se pierde mult din ceea ce vreau sa transmit.Vina mea intru totul.Si incercand sa repar,fac greseli mai mari,mai mari,care se rastoarna peste mine ca vasele nespalate,ca temele nefacute-desi niciodata nu am lasat pe maine ceva atat de simplu de facut;am amanat incercarile de a trata ca pe oameni pe cei pe care i-am crezut Oameni.

Ai uitat.Nu-i nimic,esti om.Anii astia?Nenorociti.Nu ma mai scoate la cafea.E amara.

Cateva filme de vazut:

La strada

A bout de souffle

Abre los ojos

400 coups

I am Sam

Me and you and everyone we know

Donnie Darko

Y tu mama tambien

La mala educacion

8 1/2

Zorba the greek

Jules et Jim

2009-10-08T10:58:00.006+03:00

*Am idoli in cei de langa mine,in prietenii mei, sunt inconsecventa dar constanta, cred si iubesc ceea ce cred, sunt indragostita si nu ma despart, sunt deschisa si afectiva, distrata si mereu punctuala, mananc serbet de menta si de nuci, iubesc oamenii si de aceea ma supar pe ei, spun acum sau niciodata, imbratisez, ma rog, mi-e dor, ma stiu si incerc sa ma aflu, dansez inainte sa ma culc, tip mult si mut, ma uit in oglinda fara sa ma vad, sunt la liceu, decat sa salvez un singur lucru mai bine las tot, visez mult si ma trezesc urat, am 2 Ane inauntru, imi rod unghiile si imi pictez camera, sunt darnica, sunt nascuta in zapada, am pielea uscata, ma uit cu drag inapoi si merg inainte, nu inteleg oamenii reci si nepasatori, daca ma iubesti, iubesti un copil. Asa sunt, atat sunt, acum sunt, Ana.*

August trecuse ca o raceala si imi facusem planuri de insanatosire in septembrie, care nu s-au concretizat in octombrie, si am facut greseala de a le lasa pe noiembrie, sperand vreme buna, dar m-a curpins un somn si decembrie a adus un alt fel de frig a carui gheata ianuarie a continuat-o in haosul unitatilor de timp.Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie- n-am fost cel mai harnic om in a le cuprinde.toata primavara,vara, toamna care aproape trece, zac suspendate in propria lor materie,in ele insele,rodandu-se pe dinauntru,slefuindu-se pe afara, in sacul amniotic comun, nesigur de libere.
Nu mi-a ramas timpul, dar mi-au ramas randurile taiate, foile necitite altcuiva, insemnarile pe marginile foilor si hotararea aproape luata de a lasa, de a intoarce la origini gestul reflex al pixului pe hartie, de a scapa de el.-pentru ca unei vechi iubiri devenite sau scrise de la inceput sa fie comfort si uitare nu poti decat sa o lasi in urma,fara a hotari solemn asta.
Aseara eram ca un glob de sticla pe care R. il tinea in mana de teama sa nu se sparga sub propria presiune, pe care L. l-a trantit de podea vrand sa-l imbratiseze,dar mai apoi am ras singura de mine si m-am cules strop cu fir in timpul somnului.
Azi dimineata m-am trezit. Ce somn lung...

20:57 In ziua mea libera m-am plimbat pe autostrada soarelui, pe la marginea bucurestiului, am citit in parc si-am fost la film, am ras si-am gandit, am fredonat toata ziua led zeppelin.

2009-08-23T17:17:00.003+03:00

Pe unde umblam,pe unde ramanem,si mai greu de spus.
Poate ca in timpul asta am pierdut tot ce aveam de spus,sau am avut nevoie de ele sa ma captusesc pe dinauntru.
Cei cu viciul cuvintelor nu sunt cei mai fericiti oameni.fericiti-nici n-au nevoie ; semi-bolnavi,si pentru ca nu stiu sa-si denumeasca boala le creste nelinistea de ''n-am un cuvant pentru asta''.
Cu toate astea,ei resimt cel mai bine cum e sa nu-ti gasesti cuvintele.
Pentru ca stiu ca cele pe care le-au avut pana acum la dispozitie nu fac fata.
Nu ramai fara cuvinte cand ai mai fost acolo de o mie de ori.
Dar adesea amutesti
-cand e prima si cea mai grea din incertitudini, si cara in navod,de gatul tau,o suita.
-cand esti tu cu tine si te minti,punand la inaintare incertitudine.Cand,de altfel, nu ti-ar fi nici pe departe atat de greu daca nu ai sti intocmai ce ai in minte.
Spontanii maniaci ai cuvintelor fug dupa control, stabilitate ca un bun decor si o Constanta.
Cu toate astea,tacem cel mai des si mai acut.Pentru ca stim cat de pretioase sunt,pentru ca le alegem pe spranceana.Pentru ca savarsim cele mai frumoase crime cu ajutorul cuvintelor.Si,dupa, ne laudam la un pahar de..vorba.
Plangem la fel,radem aidoma si ne cautam pentru a ne gasi si a ne intelege din priviri.

A.M. 23 august '09

2009-08-09T21:11:00.003+03:00

Coldplay- Clocks

9 august 2009

Mai intai trebuie sa fii un maestru al cuvintelor; altfel,nici nu te misti.

Reverul hainei e perfect indoit;pe dinauntru e rupt.
Am cusut si vorbit prea frumos ca sa se observe.
Nu pot sa rup foaia ori de cate ori nu-mi place.
Ar putea foarte bine sa fie ziua mea azi.

L., ti-am reparat bicicleta.Nu o sa mai cazi.Dar spune-mi ca intelegi,te rog.Eu,abia intuiesc.

Constantele

2009-06-09T11:35:00.006+03:00

Mi se intampla des sa o vad pe strada,cand inexpresiva cu capul in jos,cand zambind fara o adresa precisa.In pantaloni scurti si tenisi,dar cel mai adesea in rochii, in compania unor ciudati fugitivi, dar cel mai adesea doar cu cine conteaza.Cateodata singura.Tot ce stiu despre ea e intuitiv , ca nu apartine aici si acum,ca pare ratacita,dar nicidecum suparata pe cei ce-si au culpa de a o fi lasat in acest loc,in acest timp.
Pare mereu obosita,si aceasta remarca e deja un automatism al celorlalti dupa consacratul " ce mai faci".
Nu se supara cand lumea se zgaieste la ea din varii motive,nu se supara nici cand i se spune ca exista alte mii de roscate cu haina de piele si nici chiar cand i se arunca cum ca n-ar fi rezultatul potrivit unei indelungi cautari al obiectelor dorintei cuiva.A zambit academic,a plecat,dar s-a facut si mai roscata si si-a luat si o vesta de piele si a incercat sa nu fie nimic din ce si-ar putea dori cineva vreodata.
Asa cum mamele ne cresc pe unele dintre noi sa fim sotii harnice,mame model, femei de cariera sau amante indraznete, ea trebuie sa fie constanta din viata cuiva.sa-ti aminteasca,atunci cand o vezi,ca timpul trece,ca oamenii imbatranesc, innebunesc,parasesc si mor.
Am aflat ca pleaca si am stat putin pe ganduri.La urma urmei,sunt mii de roscate ce vor fi si mai roscate, cu geci de piele sau mai bine fara, odihnite si perfect machiate. Si constient inradacinate in timpul lor.Caci am nevoie de o constanta,una pana-n maduva oaselor, in care sa-mi masor progresul nebuniei.Azi,si maine, in Piata Amzei sau pe unde am drum. Am zis.

Et dans un nuage le cher visage De mon passé

2009-06-03T20:57:00.005+03:00

Pentru ultimele doua luni din ziua mea polara si pentru cei ce inteleg.Pentru ca nesomnul imi leaga zilele intr-un tot bolnav.Pentru ca ziua mea polara m-a readus, de fapt,in atemporal,aspatial,azonal,in calmele ecuatoriale.Pentru cei ce-au ramas,sau,de fapt,pentru cei langa care am ramas.

Canada,13 Martie 2009

2009-05-06T20:56:00.001+03:00

FIN

Maintenant,c'est fini,donc,d'ici commence la descente en autre monde
d'ou tu peux voir meme que tu sais,
Maintenant,seulment maintenant,vous laissez pour toujours derriere
les chambres d'etage,la chambre avec draperies
surtout avec le grandiose lit,dans le quelle bordes dentele tu pensait
de rester avec le visage dans les mains.
C'est desert ce chambre cependant,et l'escalier avec les etapes detournees,
et le palier avec le seuil qui grince bruyant--tout ca
ne sera jamais reel,non plus le couloir du bas ou grave fumant les plaques d'Amelie
le coulouir ou palpe la lumiere de la lampe de poche--
ele vient de la cour derriere,ou il sont coupe les prunes,les poires;
ca c'est maintenant un memoire que tu ne croyerais jamais.
Maintenant,tu descends a la place ou le feu palpe fumant,
de ces moments -de maintenant ,
d'un jour
ne restera rien.

QUELLE MELODIE SERAIT CONVENABLE?

C'est fini,pour la derniere fois,se lise ici
Notre mots comme ils serait
dans une livre dur de couverture
qui se ferme et se conserve de côté.Mais
ils sont feuilles solitaires et ca anquietude de qui nous savons
que se rue quand passer les rues chers,les places connues,
doit te couvrir comme une couette doux.
Choisir maintenant,de temps,pour la derniere fois,
temps, carillon angelique,comme la musique de la douleur vaincu
-sa gloire- lui dit/pas lui dit que ca n'a pas ete un jeu,
que maintenant,quand se fini-- le pilier fumant
de notre mots peut monter jusqu'a ses yeux,mais non avec les mots
j'apelle sa visage a l'autre mots-ces mots.un souris,les yeux se cachent.

2009-04-01T22:29:00.006+03:00

Legenda-Jorges Luis Borges

2009-02-12T22:38:00.003+02:00

"-Dar oare tu m-ai omorat sau eu te-am omorat pe tine?Nu mai tin bine minte.Vezi,stam alaturi ca odinioara.
-Acum stiu ca m-ai iertat,intr-adevar,spuse Cain ,caci a uita inseamna a ierta.Voi incerca sa uit si eu.
-Asa este,cata vreme dureaza remuscarea,dureaza si vinovatia.

p.s: this is no religious shit.

Playlist.

2009-01-18T14:33:00.010+02:00

Muzica
Stacey Kent-Que reste-t-il
Birdy Nam Nam-Abbesses
Birdy Nam Nam-Body Mind Spirit
Janis Joplin-Piece of my heart
Hot Chip-Made in the dark
Simian Mobile Disco-I believe
Simian Mobile Disco-Hustler
Emilie Simon-Desert(Thievery Corporation rmx)
Zob-Cantec de dragoste
Nouvelle Vague-Too drunk to fuck
Sarmalele Reci-Violeta
Massive Attack-Teardrop
Thievery Corporation-Bario Alto
Ray Charles,Nina Simone-Baby it's cold outside
Cesar Comanche-Miss you
INXS-Never tear us apart
Jedi Mind Tricks-Razorblade salvation
Portishead-pedestal
Portishead-biscuit
Telepopmusik-Close
Telepopmusik-Breathe
Telepopmusik-Brighton Beach
Florin Chilian-Intoarce-te cand dorm
Vank- Balada pentru o minune
Massive Attack-Karmacoma
Urma-Ready or not
Ada Milea-Academica
Loui Armstrong-Star fell on Alabama
Louis Prima&Louie Armstrong-Mack the Knife
Louis Armstrong-La vie en rose
Telefon tel aviv-I lied
DUTEVINO-Gruv
DUTEVINO-Ceva dublu
DUTEVINO-Equilibrum
DUTEVINO-Stelutza
Edith Piaff-Je ne regrette rien
Sarmalele reci-Telefonul nu mai suna
Goran Bregovic-This is a film
Goran Bregovic-Gypsy Reggae
Iris-Ultima toamna
Carti
-proza
Manon Lescaut - abatele Prevost
Povesti de dragoste la prima vedere(Liiceanu,Bittel,Blandiana,Manolescu,Parvulescu)
Sange in arena-Blasco Ibanez
O viata-Maupassant
Asasinul orb-Margaret Atwood
Pendulul lui Foucault-Umberto Eco
Un veac de singuratate-Gabriel Garcia marquez
Dragostea in Vremea Holerei-Gabriel garcia Marquez
Si daca e adevarat..-Marc Levy
Decameronul-Boccaccio
Quo Vadis-Sienkiewicz
De ce iubim femeile-Cartarescu
Cartea cu bunici-coord de Marian Chivu
Donna Alba-Gib Mihaescu
Rosu si negru-Stendhal
Povestea vietii mele-George Sand
Bel-ami -Maupassant
Castigatorul nu ia nimic-Hemingway
Fiesta-Hemingway
Declaratie de dragoste-Liiceanu
Batrantul si marea-Hemingway
Soareci si oameni-Steinbeck
Cronicile optimistului-George Calinescu
Elevul Dima dintr-a saptea-Mihail Drumes
Invitatia la vals-Mihail Drumes
Scrisoare de dragoste-Mihail Drumes
Manastirea din Parma-Stendhal
Lucien Leuwen-Stendhal
De veghe in lanul de secara-J.D.Salinger
Cismigiu & Company-G.-P.Bajenaru
Cazul Magheru-Mihail Drumes
Fecioara din Orleans-Voltaire
Iarna vrajbei noastre-Steinbeck
-Versuri
Ion Minulescu
Ana Blandiana
Marin Sorescu
Moliere
Voltaire

"Cum ar putea sa cada totul daca exista pasari?"

2009-01-17T09:14:00.003+02:00

"For thou thyself has been a libertine,
As sensual as the brutish string itself;
And all the embossed sores and headed evils
That you with licence of the free foot hast caught,
Wouldst thou disgourge into the general world!"

*

"His soul shall taste the sadness of her might,
And be among her cloudy trophies hung."

*

"For shade to shade will come too drowsily,
And drown the wakeful anguish of the soul."

*

"Je suis le tenebreux-le veuf-,l'inconsole,
Le prince d'Aquitaine a la tour abolie:
Ma seule etoile est morte-et mon luth constelle
Porte le soleil noir de la melancolie."

La lectie

2008-10-26T19:11:00.001+02:00

De cate ori sunt scos la lectie

Raspund anapoda

La toate intrebarile.

-Cum stai cu istoria?

Ma intreaba profesorul.

-Prost, foarte prost,

Abia am incheiat o pace trainica

Cu turcii.

-Care e legea gravitatiei?

-Oriunde ne-am afla,

Pe apa, sau pe uscat,

Pe jos sau in aer

Toate lucrurile trebuie sa ne cada

In cap.

-Pe ce treapta a civilizatiei

Ne aflam?

-In epoca pietrei neslefuite,

Intrucat singura piatra slefuita

Care se gasise,

Inima,

A fost pierduta.

-Stii sa faci harta marilor noastre sperante?

-Da, din baloane colorate.

La fiecare vant puternic

Mai zboara cate un balon.

Din toate astea se vede clar

C-o sa raman repetent,

Si pe buna dreptate.

''Opreste timpul care-mi masoara destramarea''

2008-10-22T10:35:00.010+03:00

Ziua cu soare si cu frunze galbene mai mult zapaceste decat bucura,luand pana si zilnica ploaie a subiectelor de conversatie,fara s-aduca primii fulgi ai viitoarelor oftari.
O data cu parfumul ultimei caise care i se topea in gura,ochii recunoscura-n obrajii ei albul migdalei dinauntru.
Poate fi cameleon si cel care are un singur costum-se gandi.In fond,nu suferea pentru ca era inchis in cusca,ci pentru ca acea cusca nu era cum o visase.Narile aveau o ingustare zvelta in care simtea palpitand masacrul garoafelor rosii si simtea o zvacnire apasata in sange,parfumandu-i-l parca piperat,ingreunandu-i-l tulbure.Ferestrele aveau ochi de ursi albi.Nu oamenii priveau prin ele,ci ele singure erau ochii si privirea oamenilor.Rataceau pe strazi de zeci de minute(rele,nicidecum bune) si era un amestec de tacere si zgomot al recompunerii lumii.Lumii ce se daramase mult inainte ca ratiunea si mandria sa-si faca loc printre ruine.Se oprise in mijlocul aleii,acoperind soarele cu parul de piper rosu,numai zulufi,atat de-ntortocheati ca-n jurul capului ei pareau materializarea unui hohot de ras nebunesc.Intre noapte si zi poate sa fie un contrast.Dar acest contrast nu tulbura catusi de putin coexistenta lor.Dar cum nici macar soarta nu-si permite sa se-amestece in legi ale firii,isi ia drept papusi cu ata fiinte,pe care le face sa danseze dupa propria-i voie,sa ingenuncheze,sa se ridice,doar pentru a cadea definitiv.Traia,cu vitalitatea amortita,o viata lipsita de lupta,care n-avea ritmul sacadat al pasului elastic pe pamantul dur,ci mai degraba curgerea lina a gondolelor prin lagunele Venetiei.
Stiu ca viata ta o sa inceapa de unde incetez eu- s-a zis.
Sau ba nu,a fost doar ''pa''.

C-un amurg insangerat moare fiecare zi,in chipul cel mai firesc,fara emfaza.

Memento mori.

2008-10-20T09:17:00.006+03:00

Sa facem pentru incremenirea asta a timpului valuri de piatra gotic ornamentala.Pentru ca intr-adevar timpul se strange in pumn si totul se va crispa intr-un intuneric confuz.
Stau,schimbandu-mi gandurile in asa fel incat sa fie acum fiecare din ele fara capat,sa se piarda numai in dimineata asta.

Istoria singuratatii privita in autoportrete.Pictorul se contempla pe sine in oglinda,incercand sa distinga in propria figura acum,cand numai el o vede,dorintele de alta data-uitate,neimplinite,abandonate.Isi priveste figura pe care ceilalti i-o vad in fiecare zi ,privind-o doar,caci el vede si pe dinauntru liniile acelea ridate,care i se adancesc pana dincolo de chip si i se inradacinesc undeva,in asa fel incat il fac sa se simta batran.
Dar daca eu,alegand gestul asta atat de simplu de a ridica scoica de pe masa si de a rosti in ea cuvinte pe care tu sa le auzi dincolo-ca pe niste cuminti fosnete ale marii in cochiliile culese de pe tarm in ultima zi petrecuta la mare.?Atunci,timpul ar capata densitatea nemaistiuta si s-ar strange intr-un singur punct in care se inchid ecouri prelungi ale atator dati cate te-am strigat.Daca plasmuirea asta ar fi atat de puternica incat sa modeleze viata in ceea ce am avut nevoie dar n-a existat,iar ce traim sa se plieze dupa vorbe si sensuri?
Minciuni..

Poate vom capata,in sfarsit,un rost,ca in copilarie cand ne puneau parintii in fata pianului sa facem game.Acum,pe inclinarea actualului pian,altfel alunecam.Si notele pe care ne chinuim sa le scoatem suna mult mai chinuit,desi convingerea si straduinta sunt cat se poate de reale,dar cautam sa le asezam cat se poate de potrivit ca sa le facem sa surada macar o clipa.
Nici scrisul de mana nu mi-l intelegi,spui tu,cand in sfarsit iti pun in fata vorbele mele.Dar nu intelegi nimic.Si-mi mai spui ca puse fata in fata parca s-ar privi cu ochi rai,adanci.Dar oare nu asa vor sa te priveasca,de fapt,pe tine..?

'Cu ochii larg inchisi'

2008-10-19T16:29:00.001+03:00

Ultimele doua saptamani au fost mai mult decat o inventariere a viciilor pe care le poate avea sufletul uman.Toate au cazut asupra mea ca o ninsoare aiurita si mi-au inzapezit orice miscare spre a ma apara,au inghetat orice ratiune,mi-au pus un morcov haios in loc de nas si matura in loc de maini.
Bucurestiul-orasul balci.Totul e de vanzare,totul e marfa si toti sunt negustorii unei marfi.De asta urla Bucurestiul cu gura pana la urechi,de asta cetatenii lui se zbat,alearga si se inghiontesc in frigurile unei necontenite concurente.De asta si in clipele de singuratate din preajma somnului sufletul are o trepidatie saltata,de zmeu,a carei sfaoara o zmuceste mereu duhul de balci care stapaneste capitala.
Aici,toamna e ca o boala obsteasca ce da Bucurestiului o atmosfera de sanatoriu cu bolnavi instabili,fraternizand cu totii in paloare,tacere si incovoierea spinarilor.
Toamna poate ninge.cu altceva in afara de fulgi.
In tot acest timp,m-am simtit mereu zguduita,ca o imensa gara,raspantie de plecare si sosire,pentru ca majoritatea celor de care aveam nevoie au sarit fix in primul tren.
Si singurul lucru la care mi-am dat seama ca nu pot renunta sub nicio forma e mandria.
Mandria vicleana dupa ce ai aruncat o privire sau o vorba?
Sau dureroasa mandrie a creatorului de viata in clipa cand din rana a scos creatia?
Cand mandrie,cand impulsivitatea sentimentelor,ca doua culori alternative ale aceleiasi flacari,luptandu-se pentru suprematie.

Exista persoana in fata careia banuielile si indoielile mele necontenite sa abdice?In care minciuna sa nu-i fi intrat ca un aliaj firesc oamenilor in fiinta? N-am sa-mi fac din a-l/-o intalni nici un scop si nici macar o dorinta.
Barierele nu se pot darama.Insa lumile pe care acestea le ingradesc,da.Printr-un gest,o vorba,sau chiar prin absenta acestora.
Poate ca alaturi de mastile de catifea pe care le-am purtat pana acum ar trebui sa ne sculptam si sa ne punem pe obraz una din metal masiv,ghimpata pe dinauntru.
Revelatia ca pur si simplu nu mai are ce sa mi se intample,ca nu mai are cine sa ma lase balta,sa ma critice si injoseasca m-a facut sa trec mai departe.
Important e ca acum stiu ca de azi,sau de maine,sau de cand voi vrea,voi putea sa merg cu ochii larg inchisi,fara sa ma lovesc de nimic,pentru simplul fapt ca intuitia,sansa,poate si norocul si bunul doamne-doamne ma vor ghida printre jaloane.Si mai stiu sigur ca asa voi fi oarba la toate rautatile din jur,si totusi le voi simti,dar nevazandu-le voi refuza sa cred ca sunt reale,voi refuza sa vad mizeria morala a oamenilor.Lumea probabil o sa spuna ca sunt lipsita de cap si de ratiune,dar eu voi fi incetat demult sa caut sa inteleg si sa-mi amintesc,n-as mai avea nicio dorinta,nicio patima,sangele purtator de barcute spre infern se va fi diluat,ramanand doar genunchii veseli,tremurand cu demnitate sau ingenuncheati.Ma voi fi topit ca o lumanare,dintr-un capat spre altul,iar balta de ceara se va fi racit.

Pasul Absent

2008-10-15T21:08:00.000+03:00

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

Octavian Paler

Gandeste-te putin.

2008-10-05T13:50:00.000+03:00

Intoleranţă

Sunt slabă, probabil. Şi ochii mi-s slabi.
Nu deosebesc culorile intermediare.
Pentru că se lasă iubită de crabi
Mi-e scârbă de mare.

Nu trec de hotarul albastru un pas
De teamă că n-o să mai ştiu să mă-ntorc,
Ca viermele-n mătase m-am retras
Şi puritatea-n jurul meu o torc.

Vreau tonuri clare,
Vreau cuvinte clare,
Vreau muşchii vorbelor să-i simt cu palma,
Vreau să-nţeleg ce sunt, ce sunteţi,
Delimitând perfect de râs sudalma.

Vreau tonuri clare
Şi culori în stare pură,
Vreau să-nţeleg, să simt, să văd,
Prefer acestei fericiri ambigue
În totul clar îngrozitorul meu prăpăd.

Vreau tonuri clare,
Vreau să spun "fără-ndoială",
Să nu mă îndoiesc cu toate c-aş avea răgaz,
Urăsc tranziţia, mi se pare trivială
Adolescenţa strălucind de coşuri pe obraz.

Sunt slabă? Ochii mei sunt slabi?
Voi fi ridicolă în continuare?
Pentru că se lasă iubită de crabi,
Mi-e scârbă de mare.

Insomnia

2008-10-02T08:33:00.000+03:00

Nu pot sa dorm.

Nu pot sa scriu decît despre tine,cu mâna ta.Probabil e felul meu de a te păstra înaintea ochilor,ca pe un perete pe care schiază gândurile noastre de iarnă.

Ieri a fost cat de cat frumos.Am avut ocazia sa zdrangan o chitara,dar am inapoiat-o dezamagita proprietarului dupa primele acorduri.Suna oribil.Un instrument muzical sau stiloul unui scriitor sunt ca instruentele de scamatorie,care par miraculoase in mainile magicianului,dar grupate in cutia lor,unde le poti pipai si manui in voie,nu fac nici doua parale,si oricat de putini bani ai fi dat pe ele,tot te simti pacalit,de vreme ce iscusinta scamatorului nu zace si ea in cutie.Mi-a spus ca poate sa ma invete,daca vreau.Nu,nu,n-are rost.

Ieri parca a fost vacanta.Am ras,am chiulit in cismigiu,si printre valurile de fum de tigara ce ma inundau abia daca-mi aduc aminte despre ce am vorbit.oricum,ne-am invartit in jurul vacantei pe care inca nu vrem s-o lasam sa plece.Absint,narghilea,greci,mare,cluburi,paturica,wist in parc,pedepse.

Ajung acasa.aproape uitasem cat de fericita eram cand gaseam casa goala,cand imi aruncam pantofii,hainele,ghiozdanul cat coloooo si sa ma trantesc in pat.Another thing I've lost.

Dupa ce scot fiara afara si am parte de o gluma de cacat,ma trezesc cu ai mei si cu Maria.Dupa formalitatile de rigoare,ne asezam la masa.Nu cred ca am retinut ceva din tot ce s-a vorbit in timpul cinei.Pentru mine,nu existau cei adunati in jurul mesei,ii priveam si ii ascultam,cu toata aparenta mea distractie,cuprinzandu-i intr-o imbratisare de caractatita.Ii urasc,cu o pasiune amanuntita si necrutatoare.Putin si pe M.Calmul ei,buna dispozitie,libertatea nemarginita,ma jignesc cum ii jignesc pe cei bolnavi sanatatea vadita a celor teferi.Si,totusi,am plecat ultima de la masa,am ajutat-o pe mama sa stranga si mi-am sorbit otrava pana in ultima clipa.
Mai tarziu,m-am asezat in pat langa Maria.M-am cufundat in asternuturile moi,in perna pufoasa,pe care mama nu mi le-ar fi dat mie niciodata,pe motiv ca sunt ''pentru oaspeti''.Oare,daca i-as vizita mai rar,as avea parte de acelasi tratament?
M-a intrebat cum mi se pare viata de liceu,de ce sunt asa obosita,bla bla.Inca un om care pare sa nu inteleaga ca,pentru putinele lucruri de care imi pasa chiar ma zbat.Am inceput s-o intreb si eu si n-am putut sa nu observ dibacia cu care ma invartea fix pe langa subiecte.Avea o arta innascuta de a nu raspunde la intrebari prin elementul vital pe care-l vanau,ci prin floricele de hartie japoneza care infloresc intr-un pahar,sub ochii celui care a pus in apa samanta de hartie.La randul meu,ii impartaseam,raspunzandu-i,tablouri vazute de mine,dar exterioare mie.
Mi-e prea lene sa mai scriu si chiar nu mai e nimic de zis..

Out of nowhere

2008-10-01T10:58:00.002+03:00

Nu o sa scriu chiar ce vreti sa auziti.cel putin,nu acum.O sa divaghez,cum fac de obicei,si poate o sa ating si subiectul care ma macina de ceva timp incoace.

Sau poate o sa intru direct in paine.de ce nu avem timp pentru noi?Nu pentru altii.pentru noi insine.si asa am avea timp si pentru toti cei care fac parte din noi.si,cand in sfarsit gasim o fereastra,ne dam seama ca persoanele pe care le stiam mereu langa noi,plasa noastra de siguranta,au plecat de mult.
Ieri seara am dat o ora de chimie pe-o ora de Green.Fain schimb.singurul lucru mai greu de conceput decat sa plec era sa raman.asa ca am luat-o pe Toto si dupa doi pasi,ajunsesem.
Toto e tipa cool,detasata.Nu am vorbit niciodata mai mult de ''da-mi o tigara,te rog'' sau ''poftim tema la romana''.si,bucuroasa ca am gasit pe cineva in mintea caruia sa-mi descarc tot vacarmul pe care-l simteam,am facut-o.nu stiu de ce e mai usor sa te destainui unui om aproape necunoscut,care peste cateva minute o sa plece cu povestile tale,aruncandu-le exact cum ai facut si tu in loc sa-i spui tot ce simti persoanei care tear intelege,care ar putea face conexiuni si ti-ar da sfaturi folositoare.nu stiu.dar ne-am ascultat una pe alta si am oftat adanc dupa ce am terminat si mi-am sprijinit capul de perete.fumul de tigara ma ametea,lumina nici n-o simteam si m-am gandit cum de am ajusn sa simt toate astea.
De unde a plecat totul? Unde am pierdut firul.Mi-a zis sa am rabdare si sa ma conving ce vreau cu-adevarat.
''-N-are rost sa faci o prostie.serios acuma,ana.ai rabdare.macar atat..''
Mi-e imposibil sa am rabdare.Nu am rabdare nici cu cainele meu,nici cu profa de chimie cea balbaita,nici cu mine.o sa incerc sa ma domesticesc.
am plecat din Green.
Casa.
Romana.
Si-un somn din ala ca dupa o betie.

Bhuta ia,dewa ia.Omul e demon,omul e zeu.

2008-09-27T22:44:00.001+03:00

Magda Isanos - Jucăria

Dusman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca si când te-as fi visat,
cum
poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa
ce-a-nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut,
ca dâra luminoasa-a unei
stele,
si bezna-n urma ei s-a refacut,
de-mi pare steaua fericirii
mele,
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am
stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am
ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din departari de basm rasuna
parca,
pentru ca mierea tot acelui grai,
langa urechea alteia
le-ncearca.
Din ce în ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi
pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si
stralucitoare.
Zadarnic intre ele sa le leg
incerc acuma, fiindca nu
se poate
din cioburi vasul sa-l mai faci intreg,
si trista
surazând ma joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un
copil cu jucaria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru ca
alta mai frumoasa n-are.